Știați că peste 70% dintre pisici dezvoltă afecțiuni dentare până la vârsta de 3 ani?

Sănătatea dentară a pisicilor este deseori trecută cu vederea, deși problemele orale sunt printre cele mai frecvente boli la feline. Multe pisici pot suferi în tăcere ani de zile, compensând durerea și evitând să arate disconfort — un comportament natural pentru un animal „vânător” și, în același timp, „pradă”.

Din acest motiv, controalele dentare regulate sunt esențiale pentru a le menține sănătoase și a preveni suferința cronică.

O pisică adultă are 30 de dinți adaptați pentru prindere și sfâșiere, nu pentru mestecat prelungit. Smalțul, dentina, pulpa dentară și osul alveolar funcționează împreună ca un sistem delicat. Orice inflamație la nivelul gingiilor sau al rădăcinii provoacă durere intensă — chiar dacă pisica nu o arată.

Boala parodontală debutează cu acumularea de placă bacteriană, care se transformă în tartru. Gingiile devin inflamate (gingivită), apoi structurile care susțin dintele încep să se deterioreze.

Stadiile bolii:

• Gingivită: roșeață, inflamație — reversibilă dacă se intervine la timp.
• Parodontită: afectarea ligamentelor și a osului; mobilitate dentară; durere cronică.

Semnele pot include respirație urât mirositoare, salivă excesivă, sângerare sau dificultăți la mâncat.

Netratată, boala parodontală poate afecta organele interne (ficat, rinichi, inimă).

Resorbția dentară este una dintre cele mai dureroase afecțiuni feline și adesea trece neobservată cu ochiul liber. În această boală, structurile dure ale dintelui încep să se dizolve, expunând pulpa dentară extrem de sensibilă.

Există mai multe tipuri (1, 2 și 3), iar diagnosticul corect se pune doar prin radiografii dentare. Tratamentul recomandat este extracția dintelui afectat — nu există tratament conservator.

Pisicile cu FORL pot continua să mănânce normal, chiar și cu durere severă, ceea ce face ca boala să fie greu de detectat fără investigații.

Stomatita este o reacție inflamatorie intensă la nivelul gingiilor și mucoasei orale. Poate fi asociată cu infecții virale (FCV, FIV), boală parodontală sau o reacție imună exagerată.

Semnele includ: salivă abundentă, halitoză puternică, durere la înghițire, refuzul hranei, pierdere în greutate.

Tratamentul poate include detartraj, antiinflamatoare, imunomodulare și, în cazurile severe, extracții dentare extinse (aproape toți dinții), procedură care adesea duce la o îmbunătățire majoră a calității vieții.

O evaluare stomatologică reală nu se poate face „pe viu”, pentru că:

• Peste 60% din structura dintelui se află sub gingie;
• Multe boli (mai ales FORL) NU sunt vizibile la examenul fizic;
• Doar sub anestezie se pot curăța corect dinții și examina complet.

O evaluare completă include: consult oral, radiografii dentare full-mouth, detartraj ultrasonic, lustruire, evaluarea rădăcinilor și a osului.

Fără radiografii, majoritatea problemelor rămân nediagnosticate.

Tratamentul depinde de afecțiune și poate include:

• Detartraj profesional;
• Extracții dentare când este necesar;
• Analgezice și antiinflamatoare;
• Tratament antibiotic doar în caz de infecție (nu preventiv!);
• Terapie specifică pentru stomatită sau boli asociate.

Pisicile se recuperează surprinzător de bine după extracții — mulți proprietari observă că mănâncă mai bine decât înainte, fiindcă durerea dispare.

Prevenția începe acasă și continuă la medicul veterinar.

Acasă, ajută:

• Periajul regulat (cu pastă pentru pisici);
• Jucării dentare;
• Geluri sau soluții recomandate de veterinar.

La medic:

• Controale periodice;
• Detartraj la 1–2 ani, în funcție de vârstă și predispoziții;
• Radiografii dentare regulate.

Pisicile senior au nevoie de monitorizare mai frecventă.