Știați că FIV nu este o sentință la moarte?

Asemănător cu HIV (Human immunodeficiency virus – virusul imunodeficienței umane), FIV slăbește sistemul imunitar al pisicilor, crescând susceptibilitatea la alte boli.

Ca și în cazul omului, nu virusul propriu-zis ucide, ci o fac bolile infecțioase secundare scăpate de sub control și la care organismul nu mai poate reacționa corect. Aproximativ 30% dintre pisici dezvoltă neoplazii (tumori) de diverse tipuri, cel mai frecvent fiind limfomul. Bolile cavității bucale (stomatite/gingivite) apar la 40-50% dintre animale, fiind urmate de boli cronice renale la aproximativ 10-20% dintre cazuri.

Diagnosticarea FIV este simplificată datorită testelor rapide, care sunt disponibile în majoritatea cabinetelor și farmaciilor veterinare. Aceste teste pot detecta prezența anticorpilor FIV în sângele pisicii, oferind rezultate rapide și fiabile.

Perioada de incubație a virusului este de 4-6 săptămâni, timp în care testul poate ieși negativ. Recomandare este ca testul să se facă după o perioadă de carantinare, iar pisica să aibă minim trei luni (în primele trei luni de viață pisica poate avea anticorpi de la mămică).

Transmiterea virusului se face cel mai adesea prin mușcături profunde în timpul luptelor, nu prin joacă. Răspândirea prin contact sexual sau de la mamă la pui este rară. Pisicile nesterilizate care trăiesc afară sunt cele mai expuse riscului din cauza altercațiilor frecvente din perioada împerecherii și se poate observa o răspândire mai mare în rândul masculilor și a pisicilor cu vârste mai înaintate.

Pentru a limita expunerea pisicii la virus aceasta ar trebui să aibă acces exclusiv în interior, iar in cazul în care are acces în exterior (chiar dacă nu recomandăm acest lucru datorită nenumăratelor pericole la care este expusă), să fie testată anual.

Limitarea posibililor stresori (de orice fel: hrană neadecvată, schimbări bruște și dese în mediul pisicii, litieră constant neigienică etc) scade riscul unei boli secundare. Îngrijite corespunzător, multe pisici nu dezvoltă simptome severe și pot trăi vieți normale. Pisicile cu FIV pot avea o calitate a vieții comparabilă cu cele sănătoase și pot trăi la fel de mult. Studii recente arată că FIV nu scurtează viața pisicilor dacă sunt respectate măsurile menționate.

Virusul este specific pisicilor și nu poate infecta alte specii, drept urmare NU se transmite la om. Nu există încă un tratament curativ pentru FIV, iar vaccinul disponibil nu este pe deplin accesibil sau testat pe termen lung.

Pisicile FIV-pozitive și negative pot coabita în siguranță dacă sunt sterilizate, trăiesc în interior și nu se luptă. Obiectele comune și îngrijirea reciprocă nu sunt căi eficiente de transmitere a virusului, care nu supraviețuiește mult timp în afara corpului și necesită contact direct cu sângele pentru a infecta noul organism. Cu toate acestea, dacă există o pisică infectată în casă, ar trebui testate și celelalte pentru siguranță.