Știați că atunci când găsiți o pisică rănită pe stradă, puteți fi singura ei șansă reală la viață?
Cu câteva săptămâni în urmă v-am întrebat cum procedați atunci când întâlniți o pisică rănită pe stradă.
Astăzi venim cu sugestia de acțiune pe care o propunem și o susținem în asemenea cazuri.
În primul rând, trebuie să analizăm gravitatea situației și contextul în care ea are loc:
Dacă animalul se afla pe spațiul public și starea sa este gravă, este clar că trebuie luat și dus la un cabinet veterinar de urgență, iar daca timpul o permite ar fi ideal să faceți câteva poze sau clipuri scurte, pe care să le folosiți mai târziu, însă revenim și la această parte.
Dacă animalul este într-un spațiu privat, cum ar fi în curtea cuiva sau intr-un spațiu neaccesibil (canal, copac, balcon) este indicată contactarea Poliției la numărul 112 și semnalată problema. Poliția și/sau pompierii au obligativitatea de a interveni. Din nou, pozele și videoclipurile care să surprindă animalul vor prinde foarte bine mai târziu oricât de îndurerați sunteți.
Până să ajungem la următorul pas, este important să înțelegeți că viața lui depinde de voi și de efortul pe care sunteți dispuși să îl depuneți pentru a-l salva.
După ce animalul ajunge la cabinet, ați putea crede că situația a fost rezolvată, însă acum s-a terminat doar prima parte a acțiunii de salvare.
În continuare, indiferent de contextul preluării, indicat este să se facă o sesizare scrisă pe e-mail la Poliția Animalelor și la Primăria din proximitate, pentru a aduce la cunoștința acestora situația (contactele le găsiți pe Google la prima căutare, în funcție de localitate). Aici, pe lângă povestea detaliată a cazului, veți adăuga filmulețele și pozele făcute anterior și datele voastre de contact. Asemenea acțiuni, deși pot părea tardive sau „fără sens”, sunt extrem de importante pentru a aduce la cunoștința autorităților nenumăratele cazuri de animale puse în pericol care există în jurul nostru și, pe termen lung, noi avem speranța că se vor motiva spre luarea unor măsuri de prevenție și gestionare concretă a acestora.
Acum că ne-am făcut treaba civic vorbind, putem să ne concentrăm pe următoarea problemă: cu ce plătim costurile medicale de îngrijire a animăluțului de la cabinet? Ei bine, la fel ca și noi, veți începe prin diverse metode pe rețelele de socializare și nu numai, să faceți postări și chiar strângeri de fonduri. Aici, pozele și filmulețele de mai devreme, la care se adaugă și cele din perioada internării la cabinet și cele ale facturilor, vor juca un rol crucial încă o dată. Prin postări numeroase, în care să explicați situația și gravitatea ei, distribuite apoi în cât mai multe grupuri destinate animalelor, cu siguranță veți reuși să strângeți, dacă nu integral, măcar parțial, suma pentru achitarea facturilor.
Însă postările nu sunt folosite doar pentru a plăti facturi, căci odată ce pisica este vindecată, odată depus efortul de a o ajuta, cu siguranță vă veți dori să nu mai ajungă în aceeași situație tragică. Astfel, tot prin postări, încă din perioada în care animalul este internat, trebuie să începeți să căutați fie adopție, fie plasament temporar (foster), asta dacă nu doriți să îi oferiți chiar voi o casă pentru totdeauna. Trebuie, în același timp, să înțelegeți că de acum viața acestui suflețel este în totalitate în mâinile voastre și, practic, sunteți singurii capabili să îi schimbați destinul în bine. Astfel, condițiile de adopție se pot modifica în așa fel încât să fiți în primul rând voi mulțumiți de viața pe care animăluțul o va avea de acum încolo (model de contract de adopție găsiți pe grupuri sau pe Google).
Acest proces de găsire a unor locuri de plasament sau a unor adoptatori poate dura, în funcție de vizibilitatea postărilor, de condițiile impuse și de mulți alți factori, iar astfel trebuie să fiți pregătiți ca, la nevoie, să găzduiți chiar voi o perioadă animăluțul. Acest lucru poate fi privit ca un inconvenient și se poate lovi de nenumărate piedici, cum ar fi: „proprietarul nu e de acord cu animale”, „am deja alte animale în casă” sau „nu am mai avut niciodată grijă de un animal”. De cele mai multe ori, oricare dintre aceste piedici poate fi depășită odată ce ne gândim la tot efortul depus până în acel punct, în principal pentru că toate aceste motive pot avea o rezolvare. Dacă spațiul nu vă permite, oferiți-i animalului măcar o debara sau o baie; dacă nici asta nu este posibil, cereți ajutorul unei asociații sau unui cabinet pentru o cușcă metalică ori pentru alte sugestii; întrebați-vă prietenii sau cunoscuții dacă vor să ajute.
Acesta este, în linii mari, parcursul pe care trebuie să îl urmăm atunci când vrem să ajutăm un animal. Asta presupune activitatea de salvare, despre asta este și munca noastră.
Da, este un proces îndelungat, necesită efort, determinare, asumare și răbdare, însă nimic nu se compară cu sentimentul de mulțumire interioară pe care îl simți odată ce pisica a ajuns la familia ei. Există un moment când te uiți peste primele poze făcute la preluare și te gândești nu doar că este în viață datorită ție, ci că viața animalului a luat o întorsătură nespus de fericită doar datorită ție și celor care ți-au fost alături la fiecare pas!
Nu uita, nu există centru de gestionare a pisicilor fără stăpân, asociațiile sunt mereu supraaglomerate, iar tu, cel cu inima făcută bucăți în fața ei…, de cele mai multe ori, ești singurul care poate salva acea pisică în nevoie!
Concluzie
Noi ne dorim să vă vedem implicați și suntem aici oricând să vă susținem, cu sfaturi sau chiar cu costurile medicale dacă ne permitem, ori chiar cu un umăr pe care să plângeți, căci înțelegem pe deplin efortul emoțional pe care oricine vrea să ajute, trebuie să îl depună.
Visăm la o lume în care fiecare dintre noi să se implice, visăm la o lume mai bună pe care doar împreună o putem crea, pisică cu pisică, caz cu caz!
