Diagnosticul de FIV (Feline immunodeficiency virus – virusul imunodeficienței feline)  poate suna alarmant, dar este important să înțelegem realitatea acestei condiții. Deși unii pot crede că FIV este o condamnare la moarte, acest lucru nu este adevărat și astfel de mituri pot împiedica adoptarea pisicilor adoptarea pisicilor FIV pozitive sau pot duce la eutanasiere nejustificată.

Ce este FIV?

Asemănător cu HIV (Human immunodeficiency virus – virusul imunodeficienței umane), FIV slăbește sistemul imunitar al pisicilor, crescând susceptibilitatea la alte boli.

Ca și în cazul omului, nu virusul propriu-zis ucide, ci o fac bolile infecțioase secundare scăpate de sub control și la care organismul nu mai poate reacționa corect. Aproximativ 30% dintre pisici dezvoltă neoplazii (tumori) de diverse tipuri, cel mai frecvent fiind limfomul. Bolile cavității bucale (stomatite/gingivite) apar la 40-50% dintre animale, fiind urmate de boli cronice renale la aproximativ 10-20% dintre cazuri.

Cum se pune diagnosticul de FIV?

Diagnosticarea FIV este simplificată datorită testelor rapide, care sunt disponibile în majoritatea cabinetelor și farmaciilor veterinare. Aceste teste pot detecta prezența anticorpilor FIV în sângele pisicii, oferind rezultate rapide și fiabile.

Perioada de incubație a virusului este de 4-6 săptămâni, timp în care testul poate ieși negativ. Recomandare este ca testul să se facă după o perioadă de carantinare, iar pisica să aibă minim trei luni (în primele trei luni de viață pisica poate avea anticorpi de la mămică).

Transmiterea bolii și prevenția

Transmiterea virusului se face cel mai adesea prin mușcături profunde în timpul luptelor, nu prin joacă. Răspândirea prin contact sexual sau de la mamă la pui este rară. Pisicile nesterilizate care trăiesc afară sunt cele mai expuse riscului din cauza altercațiilor frecvente din perioada împerecherii și se poate observa o răspândire mai mare în rândul masculilor și a pisicilor cu vârste mai înaintate.

Pentru a limita expunerea pisicii la virus aceasta ar trebui să aibă acces exclusiv în interior, iar in cazul în care are acces în exterior (chiar dacă nu recomandăm acest lucru datorită nenumăratelor pericole la care este expusă), să fie testată anual.

Limitarea posibililor stresori (de orice fel: hrană neadecvată, schimbări bruște și dese în mediul pisicii, litieră constant neigienică etc) scade riscul unei boli secundare. Îngrijite corespunzător, multe pisici nu dezvoltă simptome severe și pot trăi vieți normale. Pisicile cu FIV pot avea o calitate a vieții comparabilă cu cele sănătoase și pot trăi la fel de mult. Studii recente arată că FIV nu scurtează viața pisicilor dacă sunt respectate măsurile menționate.

Virusul este specific pisicilor și nu poate infecta alte specii, drept urmare NU se transmite la om. Nu există încă un tratament curativ pentru FIV, iar vaccinul disponibil nu este pe deplin accesibil sau testat pe termen lung.

Pisicile FIV-pozitive și negative pot coabita în siguranță dacă sunt sterilizate, trăiesc în interior și nu se luptă. Obiectele comune și îngrijirea reciprocă nu sunt căi eficiente de transmitere a virusului, care nu supraviețuiește mult timp în afara corpului și necesită contact direct cu sângele pentru a infecta noul organism. Cu toate acestea, dacă există o pisică infectată în casă, ar trebui testate și celelalte pentru siguranță.

Concluzie

În concluzie, FIV (virusul imunodeficienței feline) este o condiție care poate părea alarmantă la prima vedere, dar nu trebuie să fie un obstacol în calea unei vieți lungi și sănătoase pentru pisici. Cu o înțelegere corectă și o îngrijire adecvată, pisicile FIV pozitive pot trăi alături de pisicile FIV negative și pot avea o calitate a vieții comparabilă cu cea a pisicilor neinfectate.

Este esențial să combatem miturile și informațiile greșite despre FIV, să promovăm adopția responsabilă și să oferim îngrijirea necesară pentru ca aceste pisici să se bucure de o viață plină și fericită.

Iată câteva motive convingătoare pentru a alege adopția unei pisici din grija unei asociații:

Salvezi o viață!

În fiecare an, milioane de pisici ajung sau se nasc pe străzi, iar peste 80% dintre ele nu supraviețuiesc primului an de viata, deși ele se înmulțesc necontrolabil de 2-3 ori pe an. Din acest motiv, asociațiile de protecția animalelor sunt frecvent supraaglomerate. Adoptând, nu doar că oferiți o șansă la viață unei pisici, dar și contribuiți la eliberarea unui loc pentru o altă pisică care are nevoie de ajutor.

Asociațiile îți pot oferi informații valoroase despre personalitatea fiecărei pisici și te pot ajuta să găsești companionul perfect pentru stilul tău de viață.

Beneficii pentru sănătatea fizică și mintală, cu minim de efort!

Prezența unei pisici în viața ta poate reduce anxietatea și depresia, crescând nivelurile de serotonină și dopamină, ceea ce te ajută să te simți mai bine. De asemenea, poate minimiza stresul și maximiza inteligența emoțională.

Pisicile nu doar că îmbunătățesc starea de spirit, dar au și un efect pozitiv asupra sănătății inimii și pot reduce riscul atât de alergii, cât și de astm la copii.

Pornind de la premisa că pisicile sunt animale curate, întreținerea lor este una ușoară, care nu implică prea multă muncă fizică. Au nevoie doar de hrană de bună calitate, litieră curată, jucării interactive pentru a vă distra împreună, iar cel mai important – dragoste necondiționată.

Avantaj financiar și pisică statistic mai sănătoasă!

Adopția este gratuită! În plus, pisicile disponibile pentru adopție au deja vaccinurile și deparazitările la zi și sunt sterilizate, ceea ce înseamnă economii semnificative pentru tine. Cu bănuții economisiți poți face acomodarea pisicii mai ușoară, cu pătuțuri noi, ansambluri de cățărat și jucării care să vă țină ocupați pe amândoi.

Pisicile de rasă comună tind să fie mai sănătoase și mai puțin predispuse la probleme genetice, spre deosebire de unele rase pure sau metișii acestora.

Bunăstarea familiei!

O pisică poate aduce multă bucurie în casa ta, fiind un companion excelent atât pentru tine, cât și pentru ceilalți membrii ai familiei.

Dacă ai deja o altă pisică sau un câine prietenos cu pisicile, aducerea unei noi pisici de la un adăpost poate ajuta la reducerea sentimentului de singurătate al animalului tău pe durata zilei, când ești plecat. Poți cere asociației să te ajute să “testezi pisica” cu câinele tău, iar dacă ai deja o pisică – așteaptă-te la o perioadă de adaptare înainte ca pisica nouă și cea actuală să se simtă confortabil împreună.

Concluzie

Adopția unei pisici este o decizie minunată, care aduce bucurie și dragoste în viața ta, în timp ce salvezi și alte vieți. Dacă ești încă nesigur, nu ezita să ne contactezi pentru mai multe informații și sprijin în procesul de adopție.

Împreună, putem face lumea un loc mai bun pentru aceste suflete blănoase care merită o șansă la fericire!

Pisicile sunt curioase din fire, de aceea pot intra, accidental sau nu, în contact cu plantele din locuințe. Îngrijorarea referitoare la acest aspect se bazează pe faptul că unele dintre plante sunt potențial periculoase pentru sănătatea lor, unele dintre ele putând produce moartea în doar câteva ore de la ingerare.

Pentru a preveni intoxicațiile, este important să ținem cont de curiozitatea naturală a pisicilor și să le protejăm!

Ghidul de față prezintă o sinteză a plantelor riscante pentru pisici, simptomele tipice ale intoxicației și măsurile de prim ajutor necesare. Oferă, de asemenea, recomandări pentru evitarea accidentelor, creând astfel un mediu cât mai sigur pentru companionii noștri felini.

Cunoașterea acestor informații este esențială pentru orice deținător de pisică conștiincios.

Plante periculoase pentru pisici:

Specii comune care pot fi fatale: Crinii, oleandrul.

Specii care pot cauza vărsături, diaree, dificultăți respiratorii, letargie, convulsii, umflarea limbii: rododendronul, lalelele, narcisele, laurul, crăciunița, orhideea, ZZ, liliacul, lăcrămioarele, zambilele, aroidele, dieffenbachia.

Identificarea intoxicației:

Simptome: Vărsături, diaree, salivare excesivă, dificultăți respiratorii, letargie, inapetență, reacții alergice, convulsii, comă.

Momentul apariției: Poate fi imediat sau poate surveni după câteva ore, în funcție de tipul plantei consumate.

Intervenție în caz de intoxicație:

Identificarea problemei: Observă simptomele și planta consumată. Fă o fotografie plantei și arat-o veterinarului.

Primul ajutor: Înlătură orice rest de plantă din gura pisicii și apelează la veterinar.

Tratament: Evită inducerea vomei; respectă indicațiile medicului veterinar.

Prevenirea intoxicației:

Educație: Informează-te despre plantele nocive.

Crearea unui mediu sigur: Îndepărtează plantele toxice sau limitează accesul pisicii la acestea.

Alegerea plantelor inofensive: Poți opta pentru plante non-toxice, precum: Gloxinia, plantele carnivore, palmierul, planta păianjen, feriga, menta, rozmarinul, calateea, bromelia, hoya, rhipsalis, schlumbergera. Aceste plante nu sunt doar sigure, dar pot aduce și beneficii, cum ar fi stimularea activității pisicii. Poți plasa tăvițe cu iarbă de grâu, care sunt apreciate de pisici și contribuie la digestie, dar și la decorul casei.

Concluzie

Este vital să consulți un medic veterinar despre plantele din locuința ta și să utilizezi aplicații de identificare a speciilor necunoscute. Supraveghează comportamentul pisicii și acționează prompt în caz de suspiciune de intoxicație!

Împărtășește aceste informații cu toți părinții de pisici din viața ta! Prin prevenție, educație și informare, avem grija de pisicile noastre și le oferim căminul sigur de care au nevoie!

Deși cel mai bun lucru, atât pentru mămică cât și pentru puiuți, este să rămână împreună, avem câteva sfaturi pentru a le oferi o șansă și celor mai puțini norocoși. În cazul în care mămica nu este în preajmă, șansele lor sunt nule fără intervenția noastră.

Evaluarea situației

În primul rând, ne asigurăm că pisica mămică nu este prin zonă. În cazul în care puiuții sunt aruncați în ‘ambalaj’ (saci de gunoi, tomberoane, agățați în copaci, cutii etc) se poate trage concluzia că este vorba de un abandon, iar mămica lor nu este în zonă. În schimb, dacă puiuții sunt la o margine de drum, sub o tufă, într-un beci, ascunși, este important să așteptăm să vedem dacă mămica este prin preajmă, caz în care se poate prelua toată familia.

Puiuții trebuie să fie uscați, curați și ajutați să-și mențină o temperatură optimă

Puiuții de pisică învață să se termoregleze la vârsta de 3-4 săptămâni, iar lipsa unei surse de căldură poate cauza decesul. O sticlă de apă caldă în culcuș este cea mai la îndemână variantă. Atenție: dacă apa este fierbinte învelim sticla cu un prosop sau o păturică. Dacă puiuții sunt uzi, îi ștergem cu un prosop până ne asigurăm că sunt uscați.

Următorul pas este să verificăm să nu aibă larve (în urechiușe, nas, zona genitală, la pliurile lăbuțelor, pe blăniță). Puiuții nou-născuți, fără mămica care să îi toaleteze constant, sunt victimele muștelor, iar gravitatea pericolului în cazul larvelor evoluează de la o oră la alta. În cazul infestării cu larve, puiuții trebuie curățați sub asistență medicală. În cazul unei ore târzii sau indisponibilitate medicală, grupurile dedicate animalelor sunt un adevărat ajutor.

Hrana

Un puiuț nou născut trebuie hrănit din 2 în 2 ore, pe tot parcursul zilei și nopții. Laptele praf pentru pisici este cea mai sigură opțiune. Din experiența noastră, laptele praf de la Royal Canin dă cele mai bune rezultate, dar și cel de la Brit sau Lactadiet.

Cel mai mare pericol în procesul de hrănire a unui sugar de pisică este aspirația laptelui în plămâni; prin urmare, este necesar să folosim un biberon special pentru pisici, cu o tetină găurită adecvat pentru un debit potrivit. Puiuțul se hrănește în poziție orizontală, cu lăbuțele în jos, NU pe spate și NU vertical, monitorizând constant reflexul de deglutiție (atingem cu degetul ușor sub bărbie pentru a ne asigura că înghite).

Laptele praf se prepară conform instrucțiunilor de pe ambalaj, este important să fie amestecat și omogenizat bine, dar și să se administreze cât timp este cald. Mare atenție: nu hrănim un pui de pisică direct din stradă, fără a fi încălzit în prealabil, deoarece riscul de înec este foarte mare!

*Dacă puiuții au fost găsiți în toiul nopții sau în afara programului cabinetelor sau farmaciilor veterinare și nu aveți posibilitatea de a cumpăra lapte și biberon special, din nou, o alternativă bună sunt grupurile destinate animalelor în care să cereți ajutor.

Mesele se răresc gradual pe măsură ce puiuțul începe să mănânce o cantitate mai mare, prin urmare: în a doua săptămână de viață un puiuț va mânca la 3 ore, iar în a treia săptămână de viață la 4 ore, inclusiv pe timpul nopții. Din săptămâna 3-4, deja puiuțul poate rezista 6-7 ore fără lapte pe timpul nopții și urmează diversificarea.

Pentru diversificare precoce atunci când se impune (3-4 săptămâni) folosim pateu special pentru puiuți. Mousse-ul Royal Canin mother and baby cat este cea mai bună opțiune din experiența noastră de până acum. Este foarte important să nu îi dăm puiuțului alt fel de mâncare umedă (nici chiar din gama kitten) pentru a-i obișnui funcția de digestie și pentru a evita alte probleme. La început îi dăm puiuțului să guste câte puțin la fiecare masă, iar apoi facem trecerea ușor de la lapte la pateu. După vârsta de 6 săptămâni se pot integra diferite mâncăruri umede și chiar uscat din gamele kitten.

Toaletajul

Puiuții de pisică nu știu să își facă nevoile singuri și trebuie stimulați. În cazul puiuților abandonați, noi va trebui să facem acest lucru cu ajutorul hârtiei igienice/a dischetelor demachiante/a șervețelelor umede, cu o textură moale și fără parfum, pentru a evita iritațiile. Pisoii vor trebui stimulați să își facă nevoile înainte și după fiecare masă. În cazul în care ‘se scapă’ pe ei, este foarte important să îi curățăm cu un șervețel umed pentru bebeluși și să le schimbăm păturica din culcuș. Mediul lor trebuie să fie în permanență uscat și curat, la fel și pielea și blănița lor.

Concluzie

Cu dedicație, atenție și perseverență, creșterea unui pui de pisică devine o experiență accesibilă tuturor. ‘Prima dată e mai greu’, dar cu pașii potriviți, acest proces se transformă într-o călătorie încântătoare, de la primele zile ale micuțului până la maturitatea sa.

Dacă ești părinte de pisică, cu siguranță vrei să știi cum să-ți menții pisica fericită și activă cât mai mult timp. Avem câteva sfaturi utile pentru a-i asigura pisicii tale un mediu cât mai prietenos și interesant:

Siguranța pe primul loc

Trebuie menționat faptul că se recomandă ca, după o sesiune de joacă, să fie luate jucăriile din cameră și așezate la loc sigur, în primul rând pentru a menține interesul pisicii față de jucărie, iar în al doilea rând pentru a NU o lăsa nesupravegheată cu aceasta. Pisicile pot înghiți anumite componente ale jucăriilor (cum ar fi penele, ațe sau fire, bucăți de plastic sau de material) și trebuie supravegheate pentru a evita asemenea incidente.

Balcoanele și pervazurile pot deveni locuri de lenevit, observat și stat la soare, atâta timp cât sunt securizate cu plase speciale și ne asigurăm că pisica nu e expusă la riscul de a cădea sau fugi. Plantele toxice sunt un alt pericol care trebuie înlăturat din calea felinelor și optat pentru variante nedăunătoare (detalii într-un articol separat).

Interacțiunea umană

Pisicile iubesc să petreacă timp cu voi, așa că este indicat să alocați zilnic timp pentru aceste interacțiuni, consumându-vă energia împreună. Acest lucru nu numai că le va menține pe ele active, dar va întări și legătura emoțională dintre voi.

Dietă sănătoasă și echilibrată

Calitatea alimentației este crucială pentru sănătatea pisicii tale. O dietă echilibrată, bogată în nutrienți esențiali, contribuie la o dezvoltare sănătoasă, o blană strălucitoare și un sistem imunitar puternic. Hrana de calitate superioară previne problemele digestive și bolile legate de nutriție, asigurând o viață mai lungă și mai sănătoasă pentru pisica ta. Consultă un medic veterinar pentru a primi recomandări personalizate pentru pisica ta.

Vizite regulate la veterinar

Vizitele regulate la veterinar sunt esențiale pentru sănătatea pisicii tale deoarece ajută la prevenirea și detectarea precoce a bolilor, monitorizarea stării generale de sănătate, îngrijirea dentară și actualizarea vaccinurilor și tratamentelor necesare.

Aceste vizite permit medicului veterinar să ofere sfaturi personalizate privind nutriția și îngrijirea, asigurând astfel o viață lungă și sănătoasă pentru pisica ta.

Mediu stimulant fizic și mental

Asigurați-vă că pisica are acces la jucării variate, cum ar fi mingi cu clopoței sau jucării cu fir și pene, pentru a-i activa instinctul de vânătoare și pentru a-i menține mintea alertă. Folosiți jucării pe care le puteți manipula pentru a încuraja săriturile și alergarea.

Puteți transforma spațiul de care dispuneți în așa fel încât el să devină mai interesant și mai accesibil pisicii, prin ansambluri înalte, platforme și rafturi atașate pe pereți. De asemenea, jucăriile tip puzzle interactive pentru pisici sunt foarte benefice, în special pentru a-i încuraja instinctele pisicii, punând-o în fața unei situații dificile și necesitând atenție și dexteritate pentru a debloca mult doritul treat din interior.

Activitatea fizică este esențială pentru feline, îmbunătățește digestia și reduce riscul obezității cu până la 30%, fiind chiar vitală pentru pisicile de interior, deci va trebui să vă asigurați că îi oferiți suficient de des ocazia de a se juca și de a face mișcare. După fiecare sesiune de interacțiune activă, pisicile pot fi răsplătite cu treat-uri, formându-se astfel o rutina care încurajează pisica să rămână activă și interesată de jucării și de interacțiunea cu ele.

Concluzie

Astfel, îngrijirea unei pisici implică o combinație de stimulare mentală, activitate fizică, interacțiune umană și o dietă adecvată. Cu atenție și dragoste, veți putea să vă bucurați de compania unei pisici fericite și sănătoase pentru mulți ani de acum înainte. Așadar, luați undițele și să înceapă aventura!

Bibliografie
Cecchetti, M., Crowley, S. L., & McDonald, R. A. (2021). Drivers and facilitators of hunting behaviour in domestic cats and options for management. Mammal Review, 51(3), 307-322.
Dantas, L. M., Delgado, M. M., Johnson, I., & Buffington, C. T. (2016). Food puzzles for cats: feeding for physical and emotional wellbeing. Journal of feline medicine and surgery, 18(9), 723-732.
Haywood, C., Ripari, L., Puzzo, J., Foreman-Worsley, R., & Finka, L. R. (2021). Providing humans with practical, best practice handling guidelines during human-cat interactions increases cats’ affiliative behaviour and reduces aggression and signs of conflict. Frontiers in Veterinary Science, 8, 714143.

Pe măsură ce ne bucurăm de prezența și prietenia pisicilor în casele noastre, este esențial să fim conștienți de unele pericole neașteptate care le pot amenința sănătatea și siguranța.

Găsiți aici câteva aspecte mai puțin cunoscute, dar de o importanță reală, pe care ar trebui să le avem cu toții în vedere:

Elasticele de păr sau de uz casnic

Elasticele de păr sau de uz casnic, mici și aparent inofensive, pot deveni o amenințare pentru viața pisicii tale. Acestea pot fi ușor înghițite și pot cauza probleme digestive sau chiar obstrucții intestinale. Este important să le păstrați departe de pisica voastră, chiar dacă nu prezintă un interes pentru ea în mod obișnuit, comportamentul lor fiind imprevizibil în absența noastră.

Lumânările sau sursele de foc deschis

Lumânările sau sursele de foc deschis sunt alte elemente la care trebuie să fim atenți. O pisică curioasă ar putea să încerce să se apropie de flacără și, în joacă, să provoace un incendiu sau să se rănească grav. Chiar și pârlirea mustăților, care în aparență poate părea inofensivă, are efecte negative asupra ei, folosindu-le pentru echilibru și orientare. Asigurați-vă că astfel de surse de foc sunt întotdeauna monitorizate sau închise când nu sunteți în preajmă.

Geamurile deschise

Geamurile deschise pot fi o altă formă de pericol, mai ales pentru mustăcioșii care adoră să exploreze. Plasele de siguranță montate
la geamuri pot preveni căderile accidentale și pot proteja pisicile de răni grave sau chiar deces. Nu doar geamurile deschise nesupravegheate trebuie evitate ci și geamurile rabatate, care pot ține pisica suspendată, punându-i în pericol coloana sau membrele, ridicând riscul de deces.

Alimente de consum uman

Anumite alimente de consum uman pot fi toxice pentru pisici, de aceea împărțirea mâncării noastre cu ele trebuie evitată dacă nu avem o pregătire în acest sens. Lactatele, ciocolata, cafeaua, carnea afumată, ceapa, usturoiul, strugurii, avocado-ul și multe altele pot provoca probleme digestive sau chiar intoxicații grave. Drept urmare, pisicile nu trebuie lăsate în locuri unde ar putea avea acces la mâncare pentru oameni. Nu doar mâncarea poate fi periculoasă, dar și resturile alimentare dacă locul depozitării lor este accesibil pisicii. Exemple de resturi dăunătoare ar fi: oasele sau ambalajele și membranele de la mezeluri.

Unele plante

Plantele de apartament sau chiar buchetele de flori pot provoca reacții violente imediate și chiar moartea la scurt timp după contact sau ingerare. Câteva exemple de plante toxice ar fi: crinul, leandrul, liliacul, dieffenbachia, lalele, narcisele și multe altele. Așa că, înainte să oferiți flori sau ghivece familiilor cu pisici, verificați toxicitatea lor în prealabil, folosind ca surse site-uri sau articole cu context veterinar.

Zgomotul puternic

Zgomotele puternice precum petardele, mașinile care trec cu viteză sau construcțiile zgomotoase pot fi extrem de stresante pentru pisici. În perioada sărbătorilor, când se sărbătoresc evenimente în stradă cu focuri de artificii sau petarde, este indicat ca măsurile de precauție să fie întărite. Acest lucru presupune: să vă asigurați că pisica este înauntru, geamurile și ușile sunt închise și puteți pune muzică ambientală în casă. Dacă știți că animalul vostru este mai sensibil sau are probleme cardiace, discutați cu medicul veterinar despre varianta administrării anxioliticelor.

Bețișoarele parfumate, parfumurile de cameră, fumul de țigară

Bețișoarele parfumate și parfumurile de cameră pot emana compuși toxici pentru animăluțe și pot provoca probleme respiratorii, vărsături sau alte afecțiuni. Este important să limitați expunerea pisicii la astfel de produse și să utilizați alternative mai sigure pentru a împrospăta mirosul din casă. De asemenea, fumul de țigară este extrem de toxic și dăunător pentru animale, provocând afecțiuni respiratorii foarte grave sau chiar cancer.

Produsele de curățenie

Produsele de curățenie pot fi periculoase pentru feline în cazul în care sunt ingerate de pe suprafețele pe care au fost utilizate sau sunt expuse la vaporii acestora într-un spațiu limitat și neaerisit. Substanțele chimice din aceste produse pot cauza intoxicații sau iritații grave la nivelul tractului digestiv și respirator al pisicii, mâncărimi sau disconfort la nivelul pielii, alergii severe. Asigurați-vă că păstrați astfel de produse în locuri inaccesibile pentru patruped și folosiți pe cât posibil opțiuni de curățare non-toxice.

Transport inadecvat

În situațiile în care pisica trebuie transportată, este de datoria voastră să vă asigurați că transportorul sau cușca nu prezintă rupturi și este securizată, pentru a nu permite în niciun moment pisicii să fugă sau să scape. Chiar dacă urmează să vă deplasați cu mașina proprie, nu eliberați pisica în interiorul mașinii. Asemenea gesturi iresponsabile pun în pericol atât viața animalului (care ar putea cădea sau ieși din mașină într-o secundă de neatenție), cât și a celorlalte persoane din vehicul, în situația în care șoferul ar fi încurcat sau distras de animal.

Concluzie

Astfel, îngrijirea unei pisici implică mult mai mult decât hrănirea și joaca, însă cu puțină atenție la detalii, vă puteți asigura că locuința voastră este un cămin sigur pentru toți membrii familiei. Trebuie să fim conștienți de toate pericolele posibile, inclusiv cele mai puțin evidente și să luăm măsuri de precauție adecvate pentru a proteja sănătatea și siguranța micilor noștri prieteni, de aceea vă încurajăm să împărtășiți aceste informații și cu ceilalți iubitori de feline din viața voastră!

Gândiți-vă la aducerea unei pisici acasă ca la începutul unei noi aventuri pline de bucurie și afecțiune prin responsabilitate și respect! Pentru a vă asigura că noul membru al familiei începe cu succes noua viață, vă recomandăm să efectuați anumite investigații și pregătiri înainte de sosirea sa.

Consultul veterinar

Primul și cel mai important pas este un control la veterinar. Acest prim control este esențial pentru a stabili starea de sănătate a pisicii și pentru a identifica eventualele afecțiuni. Veterinarul va face o examinare fizică completă printr-un prim consult de rutină.

În plus, acesta vă va recomanda să efectuați teste rapide specifice, acestea includ testarea FIV și FeLV pentru detectarea virusurilor care afectează sistemul imunitar al pisicii, precum și testele pentru giardia, panleucopenie, coronavirus pentru depistarea altor afecțiuni gastrointestinale în cazul în care există semne clinice (cum ar fi diareea sau voma). De asemenea, medicul va avea în vedere deparazitarea internă și externă, fiind urmată de vaccinurile polivalente și cel antirabic, la momentul recomandat de acesta. Toate aceste lucruri fac parte din rutina de prevenire a bolilor la pisici.

Pregătiți accesoriile necesare

Asigurați-vă că sunteți pregătiți pentru toate necesitățile pisicii. Acest lucru include litiera cu nisip, boluri pentru mâncare și apă, un pătuț confortabil și jucării pentru a-i stimula mintea și corpul. Nu pierdeți din vedere nici plasele de siguranță de la geamuri, ca metodă de prevenție. Crearea unui mediu sigur, confortabil și plin de dragoste pentru pisica voastră va asigura că ea se va simți iubită și fericită în noua sa casă.

Perioada de carantină

Dacă aveți deja animăluțe acasă, este recomandat să țineți noul membru al familiei în carantină timp de cel puțin două săptămâni înainte de introducerea lor. Aceasta este o măsură de precauție importantă pentru a preveni transmiterea bolilor și pentru a permite noii pisici să se adapteze mediului și rutinei din noul cămin. În timpul carantinei, asigurați-vă că noul mustăcios are propriile sale accesorii, cum ar fi litieră, boluri pentru mâncare și apă, și un loc sigur și confortabil pentru odihnă. În același timp asigurați-vă că nu folosiți lopățica, bolurile sau mâncarea rămasă pentru cealaltă pisică, acestea fiind căi frecvente de transmitere pentru diverse afecțiuni.

Introducerea treptată

Atunci când este momentul să le prezentați, trebuie abordat procesul treptat și cu răbdare. Începeți prin schimbul de mirosuri, oferindu-le timp celor două pisici să se obișnuiască cu mirosul uneia alteia, prin intermediul unor prosoape sau jucării schimbate între ele. Apoi, permiteți-le să interacționeze sub supraveghere strictă, dar fără a le forța să se apropie reciproc.

Chiar dacă pare că lucrurile nu evoluează așa cum v-ați dorit sau chiar dacă apar unele conflicte inițiale între animale, trebuie să aveți încredere că, în cele din urmă, acestea vor găsi un mod de a conviețui în armonie. Pe măsură ce interacțiunile devin mai pozitive, încurajați jocurile și explorarea împreună, dar interveniți dacă apar semne de stres sau conflict. Fiți pregătit să oferiți pisicilor spații separate pentru a se retrage și a se simți în siguranță, dacă este necesar.

Perioada de acomodare poate varia în funcție de animăluțe, în unele cazuri poate ajunge chiar și până la 3-6 luni. Dacă simțiți că aveți nevoie de asistență pentru acomodarea pisicilor, puteți apela oricând la profesioniști din domeniul comportamentului animalelor.

Utilizarea unor feromoni sintetici pentru pisici, sau a plantelor precum valeriana sau cat nip, poate fi de asemenea utilă pentru a reduce tensiunea și stresul, dar și pentru a îmbunătăți comportamentul în timpul introducerii.

Nu uitați să fiți mereu răbdători și să aveți încredere în procesul de adaptare. Fiecare pisică va reacționa diferit și va avea nevoie de timp pentru a se obișnui cu prezența celeilalte. Prin perseverență, relația între pisicile voastre poate deveni una frumoasă, profundă și de lungă durată, bazată pe înțelegere și respect reciproc, cei doi devenind companioni de nădejde unul pentru celălalt!

Concluzie

Așadar, vizitele regulate la veterinar în prima etapă a vieții sale alături de voi, dar și pregătirile adecvate înainte de aducerea unei pisici acasă sunt necesare pentru sănătatea și fericirea ei. Toate aceste aspecte vor crea un mediu optim pentru o integrare lină și reușită în noua sa familie, ajutându-vă să porniți cu dreptul într-o palpitantă aventura alături de noul vostru torcăcios!

De ce sa evitam supermarketurile atunci când cumpărăm mâncare pentru animalele noastre?

Adesea auzim oamenii spunând că își hrănesc animale de companie cu mâncare din magazinele obișnuite, de colț sau tip supermarket. Haideți să vă arătăm de ce aceasta nu este indicată de specialiști și la ce riscuri puteți expune animalul dacă nu vă informați legat de ingrediente:

 Calitatea scăzută a ingredientelor: Hrana pentru animale de la supermarketuri sau magazine de colț adesea conține ingrediente de calitate scăzută, precum carne de proveniență necunoscută sau derivați ai acesteia, umpluturi și cereale ieftine.

Evitați etichetele vagi, cu denumiri precum „carne derivată” și optați pentru surse clare de carne, cum ar fi pui, vită sau pește. Pisicile nu au nevoie de cereale în dieta lor, pentru că pot fi greu de digerat și pot duce la alergii și probleme digestive. Evitați etichetele care au grâu, porumb sau alte cereale în primele poziții ale listei de ingrediente.

Nu întotdeauna prețul reflectă calitatea, iar adesea produsele mai costisitoare pot conține ingrediente mai slab calitative decât v-ați aștepta. Nu treceți omiteți citirea ingredientelor și faceți o alegere informată atunci când achiziționați hrană pentru animăluțele voastre.

 Aditivi și conservanți: Multe produse din supermarketuri conțin aditivi și conservanți artificiali, care pot fi dăunători pentru animale. Cuvinte precum BHA, BHT, etoxiquină sau coloranți artificiali ar trebui să ridice semne de întrebare. Aceste substanțe chimice pot provoca alergii, intoleranțe alimentare și alte probleme de sănătate. Zahărul nu are nicio valoare nutritivă pentru animalele noastre de companie și poate contribui la obezitate, diabet și alte probleme de sănătate, astfel că el nu ar trebui să se afle pe eticheta hranei animalului nostru. La fel și sarea în exces poate duce la probleme de tensiune arterială și la afectarea rinichilor.

 Lipsa consultării specialiștilor: În supermarketuri, personalul nu este specializat în nutriție animală sau sănătatea animalelor, iar acest lucru face dificilă găsirea sfaturilor sau a produselor adecvate pentru nevoile specifice ale animalului vostru.

Alternativa indicată: magazine specializate, cabinetele și farmaciile veterinare!

Recomandăm mereu cu căldură să optați, pe cât posibil, pentru magazinele specializate în produse pentru animale sau pentru cabinete ori farmacii veterinare. Aceste locuri oferă produse de înaltă calitate, formulate pentru nevoile nutriționale specifice ale animalelor, cu diete bogate în fibre și produse de origine certificată. Mai mult decât atât, dacă personalul este avizat, poate să vă ofere sfaturi de încredere cu privire la alimentația blănosului vostru în funcție de vârstă, nivelul de energie, raportul preț/calitate și alți factori pe care vi-i doriți.

Citirea etichetei este cheia!

Indiferent de locul de unde cumpărați hrana pentru prietenul necuvântător, este crucial să citiți eticheta cu atenție. Asigurați-vă că hrana pe care o alegeți conține ingrediente de înaltă calitate, din surse sigure și este potrivită pentru nevoile specifice ale animalului.

Dietă specială pentru nevoi medicale atunci când este nevoie

Animalele cu probleme renale, gastrointestinale, hepatice sau urinare pot necesita o dietă specială, iar acestea sunt doar câteva exemple. În aceste cazuri, medicul veterinar este cel la care trebuie să apelați pentru a găsi hrana potrivită care să răspundă la nevoile individuale ale patrupedului.

Concluzie

Fiți atenți la ceea ce alegeți pentru animăluțele voastre și optați mereu pentru hrana de cea mai bună calitate! O dietă adecvată este cheia unei vieți lungi și fără surprize medicale neplăcute!